vineri, 4 mai 2012

Viziune pentru viitor

Un articol si un mod de a gandi care reflecta si ceea ce spun eu :) Interviu Ziarul de Mures cu Dr. Florin Buicu

Ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

Cum ar fi să  trăieşti cu adevărat?
Cum ar fi să îndrăzneşti să faci tot ce vrei fără să îţi pese de cum te judecă ceilalţi?
Ce ar fi dacă ai începe să lupţi pentru visele tale?
Chiar dacă faci greşeli, chiar dacă te mai împiedici şi cazi, măcar ştii că ai făcut, ai simţit, ai trăit cu adevărat o viaţă de om, nu de peşte la conservă. Și pe măsură ce începi să faci lucrurile de care ţi-e teamă, acea teamă dispare şi devii un om mult mai puternic şi bogat sufleteşte.
Aşadar, ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică?
Frica, anxietatea, teama, fobiile si alte formulări ale acestei stări sunt de fapt deviaţii de la normalitate.
Pare complicat a defini normalul. Dicţionarul de psihologie Larousse precizează ca normalitatea este o noţiune relativă, variabilă de la un mediu socio-cultural la altul. Cuvântul normal provine din latinescul „norma” (unghi drept), adică ceea ce nu oscilează nici la dreapta nici la stânga, ceea ce se afla chiar în mijloc. Normalul este deci un termen calificativ implicând o valoare – Aş vrea să devin normal.
Normalul este şi un termen descriptiv indicând o medie – Aş vrea să fiu normal ca şi ceilalţi, ca toată lumea.
O. Rank defineşte normalitatea prin capacitatea de a trăi fără teamă, vinovăţie sau anxietate, şi aceea de a avea responsabilitatea propriilor acţiuni.
Anxietatea reprezintă una dintre cele mai întâlnite emoţii umane. Se consideră că 25% din populaţia generală a întrunit, cel puţin o dată în viaţă, criteriile pentru una dintre tulburările anxioase. Femeile prezintă o incidenţă mai mare a anxietăţii decât bărbaţii, iar statutul socio-economic scăzut reprezintă un factor de risc pentru apariţia anxietăţii.
Fobia se referă la un grup de simptome cauzate de obiecte sau situaţii care provoacă frica. Fobia este frica specifică, intensă, declanşată de un obiect sau o situaţie, care nu au prin ele însele un caracter periculos, cu caracter iraţional recunoscut ca atare şi care nu poate fi controlat volitiv. Dacă în cazul anxietătii, teama nu avea obiect, în fobie ea capătă caracter specific (sociofobie=teama de relaţii interumane, nazofobie= teama de boală, tanatofobie= teama de moarte).
Ne este frică de foarte multe lucruri, de absolut orice se poate sau ni se poate întâmpla în viaţă. Ne este frică de ceea ce noi creăm sau facem să se întâmple în viaţa noastră sau a altora, de responsabilitatea noastră pentru aceasta. În esenţă, ne este frică de viaţa însăşi.
Toate fricile au la bază ideea că avem nevoie de ceva, din partea cuiva sau a ceva din mediul exterior nouă. Pornind de aici, frica se manifestă ca gândul că nu o să putem obţine acel ceva de care credem că avem nevoie. Pornind de la acest gând, toate gândurile noastre următoare, toate alegerile pe care le facem, toate reacţiile şi comportamentele noastre vor avea ca obiectiv obţinerea a ceea ce credem că avem nevoie.
Analizand  ce anume crezi că ai nevoie să obţii?, sau  este oare posibil să nu ai nevoie de acel ceva? poate reprezenta soluţia de a scăpa de această frică ori de câte ori te cuprinde. Răspunzând la aceste întrebari, ai putea foarte bine, la o analiză atentă, să ajungi la concluzia că nu ai neapărată nevoie de acel ceva,  putând chiar să-ţi imaginezi cum va continua viaţa ta fără obţinerea acelui ceva.
Dacă ţi se întâmplă aşa ceva, te afli pe drumul curajului, al neînfricării. Dacă ducem lucrurile până la capăt, judecând în acest fel pentru toate fricile noastre, vom ajunge la concluzia că un om care nu are nevoie de nimic, nu are frică de nimic. Nu am nevoie de nimic de la tine, şi ca atare nu mi-e frică de tine.
Dacă am ajuns la concluzia că nu am nevoie nici măcar de viaţa mea, sub această formă, actuală, materială, atunci nu mi-e frică de tine nici dacă mă ucizi. Nu am să fac nimic pentru a te împiedica pentru că de fapt nu poţi să-mi iei nimic din ce am nevoie. Aceasta este adevărata neînfricare. Este starea în care trăiesc marii maeştrii dintotdeauna.
Istoria fricii porneşte de la Adam, ca prim sentiment după comiterea păcatului, când se descoperă gol. Pe când frica personală este artefactul propriei noastre psihologii sau experienţe, frica politică îşi are sursa în conflictele dintre şi înlăuntrul societăţii. Ea beneficiază de repercusiuni extinse, implică, angajează mase umane. Pe când frica personală are un caracter prezervativ, cea politică poate avea un caracter înnoitor, devenind, paradoxal, generatoare de vitalitate.

Chiar daca in urma cu aproape 4 ani, la noi frica a devenit subiect de campanie electorala, vezi sloganul presedintelui Basescu: „De ce le e frica nu scapa!”, frica se intoarce impotriva celor pe care o sadesc. Intradevar, de ce le este frica nu scapa.....si asta este valabil pentru guvernanti, avand in vedere apropierea alegerilor, si votul......arma cu care o data la 4 ani, populatia poate sanctiona clasa politica.

Frica politică îi poate determina pe guvernanţi să facă gesturi extreme: să fure voturi, să şantajeze, şi toate acestea sunt vizibile în ultima perioada în societatea românească. Frica de pierderea controlului fondurilor publice, îi face pe guvernanţi să ia decizii care încalcă autonomia universitară la UMF Tg-Mureş cedând solicitărilor partenerilor de guvernare. Frica de pierderea guvernării îi determină pe unii dintre parlamentarii puterii să nu voteze deloc la discutarea unei moţiuni în parlament.

În curând nu va mai fi nimic de care să-ţi fie frică, iar viaţa va deveni o bucurie, aşa cum a fost menit să fie. Poţi începe când vrei să nu îţi mai fie frică. Chiar azi. Chiar acum. A sosit momentul să nu îţi mai fie ţie frică. A sosit momentul să le fie frică guvernanţilor. Transformă frica personală şi transferă frica în plan politic. Mergi la vot! De ce le este frică, nu scapă!

Dr. Florin Buicu
Medic specialist sănătăte publică şi management
Doctor în stiinţe medicale



Sursa: Ziarul de Mures

Un comentariu:

  1. Asta cu "de ce le e frice nu scapa" se potrivea foarte bine in acea perioada si i se potrivea bine lui Basescu si chiar si cu programul de guvernare al PDL-ului. Nu uita ca ministrul justitiei nu era membru in niciun partid politic, chiar mai mult, l-au pastrat din guvernarea cu PSD.

    In ultimii ani s-a vazut foarte clar (au vazut cei care se simt cu musca pe caciula, iar acum incearca din rasputeri "distrugerea lui Basescu") ca lucrurile au evoluat mult in justitia din Romania si as aminti niste dosare:

    -Sorin Apostu PDL - asta arata clar ca PDL-ul nu s-a implicat in actul justitiei chiar cu pretul de a pierde cel mai important lider PDL din teritoriu;

    -Adrian Nastase - asta arata clar ca nici PSD nu mai are putere in fata justitiei;

    -Dinu Patriciu - PNL-ul nu poate face nimic pentru el (lucru greu de suportat);

    -Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vantu - inca cu ei mai este mult de lucru, dar sa speram (sigur nu mai avem ce spera cu Titus Corlateanu);

    -Ioan Niculae - asta arata ca nici cei mai mari afaceristi nu o duc bine cu justitia din Romania (cu exceptia clanului Becali, dar macar au fost hartuiti si ei cat de cat)

    Este total nepotrivit caUSL-ul sa mearga in campanie si sa ameninte cu justitia. Pentru ca sloganul "de ce le e frica nu scapa" facea referire la justitie. Basescu promitea atunci o reforma a justitiei, care sa fie capabila sa lupte impotriva lui Patriciu, Vantu, Ioan Niculae, Nastase si altii.

    In momentul de fata PDL-ul nu este perceput ca fiind un partid corupt. Chiar au fost condamnati vreo 10 membri PDL in aceasta perioada. Acest lucru, impreuna cu plecarile recente din PDL, lasa impreia ca PDL-ul este un partid care s-a curatat de oamenii problema. A miza pe faptul ca PDL-isti sunt corupti va fi o mare gresala.

    USL-ul trebuie sa mizeze in campanie pe programe sociale, pe discursuri cu puternica incarcatura emotionala, sa lase impresia ca grijile oamenilor vor disparea odata cu venirea lor la guvernare. Si bineinteles, sa-i ascunda in acest timp pe Nastase, Voiculescu si Iliescu.

    Electoratul PSD-ului este reprezentat in mare masura de persoanele cu studii minime si medii si in general cu o situatie materiala nu foarte buna (daca nu luam in calcul membri de partid, rudele si prietenii lor apropiati). Aici prind si mesajele de lupta impotriva "baronilor PDL", dar vor pierde o mare parte di electoratul PNL, care se va duce spre PDL.

    PNL-istii sunt in general oameni cu o conditie sociala mai buna si care prefera discursul clar si la obiect, bazat pe argumente.

    Discursul PDL-ului din ultimul timp se apropie mult de ceea ce isi doreste electoratul liberal sa auda, iar Crin Antonescu pierde tot mai mult teren.

    Si apropo de UMF Targu Mures, la Babes Bolyai exista doua facultati cu predare exclusiv in limba maghiara (Teologie Reformată si Teologie Romano-Catolică). Nu vad de ce nu ar exista si in Targu Mures?

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.