Străbate lin o
sferă
Din ploaia ce se
scură
De gânduri şi
păcate
Ca visele deşarte
Din noi.
Săgeată brusc o
voie
De dorul ce ţi-l
port
De simţuri şi
ispite
Ca zânele difuze
De vise.
Răpune adânc regretul
De tot ce-nseamnă
viaţă
De zâmbete furate
Ca zgomote-nfundate
De tine
Şi speranţă.
Adorm şi gândul se îndreaptă
Spre tine
Te simt. Aproape.
Te caut
Te strig
Privesc cu disperare
Dar spiritul dispare
Visez şi mi se pare
Te simt. Aproape.
Adânc să te ating
Te prind şi te cuprind
Mă joc şi mă-nconjor
Doar de mirosul tău
Ca să îl caut
In aer
Dar pleci şi apoi te simt
Departe.
Aş vrea sa plâng
De dor
De şoapte şi speranţe
Aş vrea să râd
De vorbe
De vise înşelate
Aş vrea să văd
Cuvinte
Poveşti şi drumuri înfundate
Aş vrea s-ating
Cerul
Dorinţe ne-mplinite
Aş vrea să simt
Iubirea
Sărutul dăruirii
Aş vrea să dorm
Pe viaţă
Dar totul se destramă
Aş vrea să mor
Şi să rămân
O umbră pe Pământ
Aş vrea să TE păstrez
Atunci. Acum. Oricând
Întotdeauna
Aş vrea să zbor
Să ajung la stele
Să pot sa te privesc prelung
Şi să-mpletesc
O stea în pieptul tău
Să-ţi încălzesc privirea
Să nu-mi mai pese
De Umbra ce te-așteaptă
Te înconjoară
La fiecare pas
De Umbra ce-mi şopteşte
Să fug, s-alunec
Să mă scufund în lacrimi
Aş vrea să zbor
Să ajung la stele
Să pot să te ating prelung
Si să-mpletesc
Lumină de speranţă
Să îţi şoptesc
Să simţi, sa speri,
Să-ţi dăruiesc iubirea
Să-ţi luminez privirea
Să îţi alung din ochi
Tristeţea şi durerea
Dar visul se destrama
De răsăritul ce reclama
Mâhnirea.
