Fata morgana

Îmi e dor de liniște,

De zâmbete și pace.

Privesc îndelung în lume

Teamă, deznădejne, timoare...

Ne adunăm în grupuri

Să facem bine la alții

Uitând de prieteni și rude

Unii dragi, depresivi și triști...

Ne-ascundem sub zâmbete false

Visăm la o pace virtuală

Construim un nou miraj

Fugind de iubire și senzații...

Poze, filtre, jocuri și filme, 

Ale unei vieți imitate perfect

Credem în fantasme

Jucând piese de teatru...

Fugim de realitatea noastră

Dorind reveria altora

Uitând că totul e doar o iluzie

Și vise frumos ambalate...

Triști, dezamăgiți, dezolați

Vânăm următorul "like"

Ne hrănim cu clickuri și "inimi"

Uitând de propria clepsidră...

Vreme trece, vreme vine

Din criză în criză

Uităm de frumos și natură

Pierduți în ecrane și filtre

Alegem o fata morgana. 

Clipesc

Clipesc și simt
Atinderile de catifea
Respirația profundă
Gâduri șoptite
În noaptea ascunsă.

Clipesc și ascult
Liniștea din suflet
Secunda atipită
De degetele tale
Pe pielea fierbinte.

Clipesc prelung, adânc
Mă pierd în simțire
Uit frica profundă
De dragoste pură
Energie și fericire.

Clipesc în oglindă
Urmărind stropul de sare
Ce se prelinge încet
Pe pielea-nsetată.
E realitate.

Clipesc în neant
Căci știu. E un miraj
Nimic perfect nu există
Devorez fiecare secundă
Până mirajul dispare
Ca un fum în vânt.

Te visez...

Gandul zilei (05.03) Speranta

Ce înseamnă speranța? 
E de fapt un miraj că toate visele devin realitate. Și ca un miraj real ne face să facem pași înainte. Problema e că în drumul spre atingerea propriilor vise uitam sa ne uitam in jurul nostru și să vedem ce oameni extraordinari exista. Doar că noi îi etichetam înainte să apuce sa ne demonstreze asta.
În același timp etichetam oamenii care fac parte din miraj ca persoanele ideale și atunci apare și crunta dezamăgire. 
Oare de ce nu putem să îl vedem pe fiecare așa cum e?