Ganduri pierdute

E toamnă și iarnă

Flori de câmp și flori de gheață 

Păsări zburând printre umbre 

Gânduri pierdute în ceață 

Visări cu arome de toamnă 

Amintiri cu senzații de iarnă 

Se spulberă viața în uitare 

În voci uitate devreme 

Prin zile ce trec fără noimă 

Gânduri pierdute în simțiri 

Emoții în frânturi de speranțe 

De viață perfectă

Uitată pe rafturi.

Prin lacrimi

Prin lacrimi te pierd în neștire
Un paradis de perle uitat
Diamante de vise crăpate
Șiraguri de gânduri fierbinți

Te simt alunecând în cearșafuri
În culori de pasiuni tremurând
Te doresc un infinit de emoție
Ești doar o clipă. Clipesc..
Ești doar atât...

Si ce mai ramane oare?

Gânduri frânte de asfințit
Lumină tristă se revarsă
Valuri-înspumate alintă
Simțurile-nlănțuite se deșartă
Fum amestecat în arome
De sentimente-ntunecate
De umbrele roșului pe harta
Viselor amestecate-n labirint
Amare. Imperceptibile. Pierdute..

Privesc atent măștile din oameni
Păpuși de teatru, mimi amețiți
Simple piese de puzzle
Așezate atent în cutia infinită
Plină cu apă și nisip
Sub soarele fierbinte.

Aud doar zgomotul valurilor nebune
Ce-ascund o simțire secretă
Adâncuri din suflet prinse
In mreaja zilelor nesfârșite
Supraviețuire. Vise-nghețate
Și mă întreb... Asta e tot?
Aer..Apă..Pământ..Foc..

O drama de curioși
Mesaje și-energie adunate
Esență și spectru..
Și ce mai rămâne oare?

Dar daca..

Sunt obosită
De gândurile ascuțite
Ce-mi bântuie nopțile
Născute în întuneric
Dar dacă...

Îmi e foame
De dor pur, pătruns în sânge
De pielea ta masculină
De buzele tale pe mine
Dar dacă..

E secunda infinită
Când îmi strângi mâna
Și eu ma pierd în fericire
Închid ochii și-o savurez
Dar dacă...

Și vreau atunci să-ți povestesc
Fiecare gând pierdut
Și bun și rău și fără sens
Doar să-mi pătrunzi în minte
Dar dacă..

Gândul se repetă și-apare frica
Dar dacă tot ce spun și fac
Devin prejudecăți
și nu-ntelegi ce simt
Că sunt pierdută în gânduri

Dar dacă... O să mă judeci,
Dar dacă .. nu mă-ntelegi perfect
Că tot ce vreau și sper
Ești TU
Dar dacă....

Gandul zilei (05.03) Speranta

Ce înseamnă speranța? 
E de fapt un miraj că toate visele devin realitate. Și ca un miraj real ne face să facem pași înainte. Problema e că în drumul spre atingerea propriilor vise uitam sa ne uitam in jurul nostru și să vedem ce oameni extraordinari exista. Doar că noi îi etichetam înainte să apuce sa ne demonstreze asta.
În același timp etichetam oamenii care fac parte din miraj ca persoanele ideale și atunci apare și crunta dezamăgire. 
Oare de ce nu putem să îl vedem pe fiecare așa cum e?

Ganduri de weekend (04.03)

Poți să te bucuri și fără să fi fericit.
Poți să fi supărat și fără să fi nefericit. 
Poți să te bucuri de viață și fără să te simți împlinit.
Poți să te simți pierdut și totuși să ai tot ce ai putea avea nevoie. 
Sufletul e un amalgam de sentimente. Și totuși, atât de fragil. Dacă aduni doar sentimente negative și uiți de cele pozitive.. îl pierzi. Iar când realizezi că l-ai pierdut, ai și uitat ce înseamnă cu adevărat. 
Totul e schimbat și tot ce poți să speri e să îl găsești din nou... 

Undeva, ascuns într-un cotlon al inimii

Gânduri risipite (27.02)

Exista persoane în viața fiecăruia care "apar" in diferite momente, fata de care indiferent cat te-ai îndepărta, viața te aduce aproape la momentul care trebuie. De multe ori nu înțelegem initial de ce, poate pentru noi sau pentru ei...
Ne place sa credem că ne controlam singuri viața, dar fiecare greutate sau bucurie vine atunci când suntem noi pregătiți să le ducem.
La fel, fiecare om are importanta lui in momentele decisive din viața noastră dar NICIODATA fericirea noastra nu tine de oamenii din jur, doar de noi insine.
De multe ori ne simțim jigniți, atacați, furioși, dezamăgiți, orgolioși și ne umplem sufletul de frustrări și uitam sa iubim.
Iubirea poate avea diferite forme, de la a iubi un sentiment, a iubi o persoana ca prieten sau dragostea față de un partener (împărtășită sau nu). Întotdeauna iubirea aduce lumina in suflet, indiferent de forma ei.
Trebuie să luăm oamenii din viața noastră așa cum vin ei, să nu mai reflectăm etichete, prejudecăți, vise ale noastre asupra cum vrem să fie ei ci sa ii luam așa, cum sunt în mod real (cel mai greu lucru posibil).
Nu vom fi niciodată fericiți daca nu încercăm să visăm permanent la o zi de mâine mai buna și să ne bucurăm: de timpul petrecut cu oamenii dragi, frumusețea unei flori, a unei raze de soare, un gest făcut cu dragoste sau un gând bun.
Restul, toate vin la momentul potrivit, cu rolul lor. Treaba noastră e sa nu ne fie frica sa luam decizii, să lasam cale deschisa lucrurilor ce vin și să nu privim cu ură la ziua de maine iar fiecare piesa de puzzle se aseaza in timp la locul ei...

Gandurile

Mi-am aşezat gândurile

Mi-am aşezat aievea gândurile
Pe un pergament de vise
Mi-am împrăştiat neliniştile
Ca un covor de fibre
Aruncate în tumultul vieţii.
Mi-am colorat speranţele
Cu nuanţele ochilor tăi
Mi-am ascuns temerile
Prin cotloanele inimii.
Mi-am pierdut gândurile
În amintirea mirosului tău
În contemplarea trecutului
Şi schimbările viitorului.
Tu, viaţa…
Eşti mereu visătoare
Ca un copil inocent.
Mi-am aşezat aievea gândurile
În jocul tău neprihănit
De-a viitorul..