Pierdute în noapte

Gânduri pierdute în noapte
Ascunse între stele
Simțiri în suflare
Mirosuri difuze
De piele fierbinte.

Sărutări pierdute în noapte
Priviri și-amăgire
Furnicături de speranțe
Printre râuri de gheață
Vulcani și destine.

Atingeri pierdute în noapte
În minte și versuri
Alunecând printre gene
A ochilor luciu
Un râu de sclipire.

Pasiuni pierdute în noapte
A lumii zbuciumare
Fiori, clipiri și tremur
Adânc resimțite
Cadențe de toamnă.

Iubiri pierdute în noapte
Ascunse între stele
O briză de clipe
Suspendate în neștire.
Oh! E doar timpul...

Gandurile zilei (15.05.2017)

Intr-o lume în care totul are o eticheta pe el (în general preț sau prejudecată), în care suntem reduși la stereotipuri, în care ne-am obișnuit ca oamenii să fie altfel decât par, să ne ascundem cicatricile nu doar sub straturi întregi de machiaj (de multe ori nici nu recunoști femeia fara machiaj) ci sub orice forma care arată că suntem perfecți (măști de atitudine), în care suntem mai preocupați de branduri, fițe, vedete, ziare de scandal doar ca să ascundem ignoranța față de realitatea lumii, unde mai rămâne naturalețea?
Suntem atât de preocupați să "dăm bine" încât uităm să fim reali...
Suntem atât de speriați de ce spune societatea încât uităm să arătăm că avem sentimente...
Ne e atât de frică de filtrul critic al societății încât ne afundăm in piese de teatru ...
Evităm să fim noi, să strângem oamenii în brațe, să fim lângă ei orice probleme ar avea, să ne pierdem în lumea și energia celorlalți..
ne e FRICA SA IUBIM, pur, și simplu...
Am UITAT SA FIM OAMENI...

E clipa...

E clipa din urmă
ce-aduce în noapte aminte
de vise pierdute,
de temeri și chinuri,
de speranțe fragile.

E clipa de astăzi
ce scutură lin
petale-așternute în straturi
pe cicatrici marcate
în suflete crăpate de neant.

E clipa de mâine
ce aduce frica atrasă
la rang de Rege
și ne lasă în urmă,
în colivii de aur
cu aripile frânte
de dor fierbinte, nestins
de iubire...

Ganduri de weekend (04.03)

Poți să te bucuri și fără să fi fericit.
Poți să fi supărat și fără să fi nefericit. 
Poți să te bucuri de viață și fără să te simți împlinit.
Poți să te simți pierdut și totuși să ai tot ce ai putea avea nevoie. 
Sufletul e un amalgam de sentimente. Și totuși, atât de fragil. Dacă aduni doar sentimente negative și uiți de cele pozitive.. îl pierzi. Iar când realizezi că l-ai pierdut, ai și uitat ce înseamnă cu adevărat. 
Totul e schimbat și tot ce poți să speri e să îl găsești din nou... 

Undeva, ascuns într-un cotlon al inimii

Gânduri risipite (27.02)

Exista persoane în viața fiecăruia care "apar" in diferite momente, fata de care indiferent cat te-ai îndepărta, viața te aduce aproape la momentul care trebuie. De multe ori nu înțelegem initial de ce, poate pentru noi sau pentru ei...
Ne place sa credem că ne controlam singuri viața, dar fiecare greutate sau bucurie vine atunci când suntem noi pregătiți să le ducem.
La fel, fiecare om are importanta lui in momentele decisive din viața noastră dar NICIODATA fericirea noastra nu tine de oamenii din jur, doar de noi insine.
De multe ori ne simțim jigniți, atacați, furioși, dezamăgiți, orgolioși și ne umplem sufletul de frustrări și uitam sa iubim.
Iubirea poate avea diferite forme, de la a iubi un sentiment, a iubi o persoana ca prieten sau dragostea față de un partener (împărtășită sau nu). Întotdeauna iubirea aduce lumina in suflet, indiferent de forma ei.
Trebuie să luăm oamenii din viața noastră așa cum vin ei, să nu mai reflectăm etichete, prejudecăți, vise ale noastre asupra cum vrem să fie ei ci sa ii luam așa, cum sunt în mod real (cel mai greu lucru posibil).
Nu vom fi niciodată fericiți daca nu încercăm să visăm permanent la o zi de mâine mai buna și să ne bucurăm: de timpul petrecut cu oamenii dragi, frumusețea unei flori, a unei raze de soare, un gest făcut cu dragoste sau un gând bun.
Restul, toate vin la momentul potrivit, cu rolul lor. Treaba noastră e sa nu ne fie frica sa luam decizii, să lasam cale deschisa lucrurilor ce vin și să nu privim cu ură la ziua de maine iar fiecare piesa de puzzle se aseaza in timp la locul ei...