Pierdute în noapte

Gânduri pierdute în noapte
Ascunse între stele
Simțiri în suflare
Mirosuri difuze
De piele fierbinte.

Sărutări pierdute în noapte
Priviri și-amăgire
Furnicături de speranțe
Printre râuri de gheață
Vulcani și destine.

Atingeri pierdute în noapte
În minte și versuri
Alunecând printre gene
A ochilor luciu
Un râu de sclipire.

Pasiuni pierdute în noapte
A lumii zbuciumare
Fiori, clipiri și tremur
Adânc resimțite
Cadențe de toamnă.

Iubiri pierdute în noapte
Ascunse între stele
O briză de clipe
Suspendate în neștire.
Oh! E doar timpul...

Toamna

Străbate printre ramuri

Un univers de toamnă târzie

Stropi de culoare intensă

Curcubeu de simțiri strivite

Drumuri de praf de uitare

Copaci de savoare adâncă

Miros de toamnă târzie

Iubire uitată în neștire

Zumzet de frunze uscate

Oameni și umbre difuze

Pierduți în lumini pasionale

Lăsând în urmă respiratia fierbinte

Frici îndreptate spre noi anotimpuri.

Ascult. Visez. Respir.

Ascult. E liniștea ce mă-nconjoară 

Visez. Momente frânte de viață 

Respir. E clipa ce trece peste timpuri 

Speranța... Eterna chemare

Ascult. Natura își bucură splendoarea 

Visez. Speranțe presărate de gânduri 

Respir. E clipa ce trece peste timpuri 

Speranța... Și liniște între blocuri

Ascult. E energia curgătoare a vieții 

Visez. Un tango cu intensă pasiune 

Respir. E clipa ce trece peste timpuri 

Speranța. Un tandem de pași eterni

Ascult. Visez. Respir.. 

O nouă zi, o nouă clipă... 

Speranțe pierdute în neant.

Noapte de vara

Pe valuri stinghere

Adormi a noastră lună

Nocturnă și rece

Ca gheața polară. 

Pătrunde culoarea

În a timpului mirare

Străbate prin patimi, 

Prin colțuri de lacrimi,

Pasiuni și iubire, ispită, 

Speranțe banale. 

E timpul, cu aripi măiestre

Stropit cu lumină vie. 

Un orizont de culoare, 

Ce zboară zglobiu peste valuri

Luciu. Absolut. Infinit. 

Un curcubeu și spectacol

O piesă de teatru,

În a mării regie și joacă

Lumină și umbră difuză... 

A mării amor.

Ganduri pierdute

E toamnă și iarnă

Flori de câmp și flori de gheață 

Păsări zburând printre umbre 

Gânduri pierdute în ceață 

Visări cu arome de toamnă 

Amintiri cu senzații de iarnă 

Se spulberă viața în uitare 

În voci uitate devreme 

Prin zile ce trec fără noimă 

Gânduri pierdute în simțiri 

Emoții în frânturi de speranțe 

De viață perfectă

Uitată pe rafturi.

Senzatii

Senzaţii..

E luciul argintiu

Al chipului tău

Presărat pe perna

De nea şi gheaţă

E pielea ta fierbinte

Şi gândul meu

Ce răsare în umbra lunii

E sufletul meu

Scăpat sub ploaie

De fulgere aruncate

În inima mea

E luciul auriu

Al diamantelor

Aşternute la ochi

Înrămate în dor

Şi-amărăciune

E imaginea ştearsă

A răsăritului.

Lumea interioara

Privesc ca un străin

În sufletul meu

Analizez fiecare secundă
Ca un ceasornic

Ce ticăie mereu.

Sculptez  imaginea

Unui univers

Perfect

Pictez lumina sufletului

Ca un maestru al trăirii.

Trăiesc frigul și căldura

Din jurul meu

Sărut clipa ștearsă

A unui moment de speranță

Născut din infinit.

Visez la clipa

Nemărginită

A unei lumi netrăite

Simt secunda șerpuită.

Viitorul.

Fir de praf

Citesc și gândul îmi zboară
La clipele uitate..
Ești ca un fir de praf
Așezat în sufletul meu
Și suflu permanent
Să simt cum zbori
Dar te prind
Tot mai adânc
În oceanul de sentimente
Controversate
Amestecate
Ca pe un fir de praf
De perle.
Ești o petală a inimii mele
Colorată și intensă
Ce-și schimbă permanent
Culorile.
Și roșie și neagră
Și pură și diabolică
Ești acolo și încerc
Să suflu permanent
Să simt cum zbori
Departe.

Neant

Lucește neantul adus de lumină

Ce murmură a faguri de miere

E dulce și-astupă glasul tăcerii

De vis spulberat cu tine si freamăt

Privesc spre adâncul lunii

Cu stropi clipocind in fundal

Sunt stelele ce ma cufundă

În gânduri de dor și tristete.

Te vreau aproape și totusi departe

Te strâng usor la piept

Iar din iluzia unui moment

Pierdut în abisul simțirii

Dispar în neant. Din nou. 

Ganduri de toamna

Iubesc muntii, plini de culoare
De arome-amestecate
De lacrimi inecate de uimire
Imbatati de aer tare
De speranta si dezamagire
De umor sfartecat
De gheare si ironie.
Iubesc muntii care ma-nconjoara
In ceata cu culori de portocala
De scortisoara si lamaie,
De rosu pur si amagire
Iubesc muntii si natura
Visez cu ochii deschisi si nu inteleg
Cum amintirile devin 
O lume abstracta
Cum Gandul la Tine 
Se indreapta
Si incet se-mprastie sub bataie
Sub strat de vant 
Plin de indiferenta 
Si totusi nu dispare.
Esti tot prezent in mintea mea
Ca umbra unei frunze firave de toamna
Ce zboara hai-hui
Dusa de aerul de toamna.
Iubesc muntele si toamna
Si fericirea de sub lacrimi
Ce plang diafanele sperante.

Miraj

Şi totul în jur e miraj

Cuvinte, idei încrețite

Alunecă briza pe litere

Scrise

Cuvinte, idei desprinse.

Pătruns adânc în memorie

Un gând răvășit de creație

Descrie

O piesa de teatru difuză.

Amalgam de oameni

Idei şi jocuri răsfirate

În scenă, în acte, privire.

Mesaje.

Din voci suprapuse

Pe scena mârşavă

A unui suflet.

Şi totul în jur e miraj

O piesă de teatru trecută

O clipă de speranță

O secundă de-amărăciune

Un stop de melancolie

O zi trecută.

Şi totul în jur e miraj

E piesa de teatru eternă

E Viaţa

E ziua de mâine

Şi gândul la Tine.

Tremur

Se scutură toamna de culori și păcate

Adună mirosuri și speranțe

Adie parfumul tău

În mintea mea, in jurul meu.

Tremur.

De frig și amintire

Te simt lângă mine

Cum îmi săruți ploapele a amintire

Cum mă atingi cu forță vie

Și

Tremur

De vise adormite

De vise împlinite

De tine.