Am obosit

Am obosit să lupt. Să schimb problemele ce mă urmăresc din urmă, să lupt pentru a exista ziua de mâine. Am obosit sa visez că oamenii sunt buni, că problemele de rezolvă și singure, că timpul închide rănile și că totul are o soluție.

Am obosit să văd în jurul meu oameni triști. Să văd măștile celorlalți.
Am obosit sa visez și să sper.
Am obosit sa mă văd pe mine tristă.

Apoi am realizat cât de obosită sunt. Am vrut să dorm și să mă trezesc în altă lume.
Am luat-o complet de la zero. Am găsit o fărâmă de speranță cu care m-am hrănit cu zilele visând la un tort de speranță.
Am închis multe capitole din viața mea. Am deschis altele, cu alte obiective și dorințe.
Am redescoperit frumusețea lumii.
Am descoperit fericirea dată de liniște.

Acuma, uneori mai obosesc iar, că în secunda asta.

Doar că acuma prefer sa beau o cafea tare, să o îndulcesc .. și să mă ridic.

Și să o iau de la capăt. 
Să rezolv problemele, să găsesc soluțiile.

Să întorc zilnic, pagină cu pagină din cartea vieții, zi după zi, secundă cu secundă..