sâmbătă, 2 decembrie 2017

Lucesc

Lucesc picăturile mărunte de ploaie 
Alunecând pe pielea fierbinte în iarnă 
Pe străzi luminate de suflete ude 
În orașul tricolor, strălucitor.. 
Albastru, galben și roșu dansând 
Pe străzile gri, întunecate.. Și reci...

sursa pic: Facebook - Breathing Art

duminică, 22 octombrie 2017

Miraj si ceata

Obosesc de-atâtea clipe uitate
De dor și vise deșarte
Iubesc liniștea ce mă-nconjoară
Curcubeu de lumină.

Mă pierd în cuvinte searbăde
În roluri jucate-n vertij
Experimente de viață
Dese. Triste. Dureroase.

Regret secunde și-apoi zâmbesc
Sunt doar clipe trecute
Sper la nou și la iubire.
Dar totuși profund știu..
E doar miraj și ceață.


marți, 15 august 2017

Rătăcesc...

Pe valuri rătăcesc în derivă
Pasiuni de-mult apuse în curcubeie
Prin undele sărate, amare, reci
A ochilor cufundați în neștire

Lucește în asfințitul emoției
O fantezie a luminii difuze
Străfulgeră gândul pierzaniei
A singurătății în liniștea mării

Răsună mintea în muzica talazului
În ritmuri vajnice de inimă și suflet
Se pierde-n vid energia străfundă
Contopită cu spumă deșartă

Mă pierd complet sub lumina lunii
În stelele ce fug sub priviri rătăcite
Râvnesc la o lume ideală, perfectă
Plină de speranțe, iubire și idei

Ma rătăcesc în neantul dorinței
În apă neliniștită și soare
Nisip vânturat pe răzoare
Zâmbesc și visez
Tăcere..


luni, 7 august 2017

Pe lacrimi plutesc...

Pe lacrimi plutesc
Pierdute în neștire
Dorințe și patimi
Atingeri și simțuri...

Te-aștept în visele uitate
Pe pergamente pierdute
Pe rafturi pribegi
De doruri înecate....

Te simt complet în jur
Te pierd în gânduri
Te doresc în cuvinte
În gânduri și lacrimi...

În amarul amurgului
În atingerile răsăritului
În lumina fierbinte
A dorului cumplit...

Pe lacrimi plutesc
Agățate în stele
Speranțele-mpletite
Dor și iubire
De viață. Și calm...



Sursa: de pe net...

luni, 31 iulie 2017

Si ce mai ramane oare?

Gânduri frânte de asfințit
Lumină tristă se revarsă
Valuri-înspumate alintă
Simțurile-nlănțuite se deșartă
Fum amestecat în arome
De sentimente-ntunecate
De umbrele roșului pe harta
Viselor amestecate-n labirint
Amare. Imperceptibile. Pierdute..

Privesc atent măștile din oameni
Păpuși de teatru, mimi amețiți
Simple piese de puzzle
Așezate atent în cutia infinită
Plină cu apă și nisip
Sub soarele fierbinte.

Aud doar zgomotul valurilor nebune
Ce-ascund o simțire secretă
Adâncuri din suflet prinse
In mreaja zilelor nesfârșite
Supraviețuire. Vise-nghețate
Și mă întreb... Asta e tot?
Aer..Apă..Pământ..Foc..

O drama de curioși
Mesaje și-energie adunate
Esență și spectru..
Și ce mai rămâne oare?



luni, 29 mai 2017

Gand nebun

Un gând nebun, adormit pe lespezi
Uitate de lume și timp
Pe-amare timpuri pierdute
În ghearele neantului întins.

Un gând nebun zboară
Prin văi, ape și munți
Prin lumi închise, suflate
De vântul pornit și infinit.

Un gând nebun te atrage
În furtuna cu apă și sare
Cosmar și nopți nedormite
Prin sufletul pierdut, negăsit.

E gândul la liniște și pace
Iubire deșartă, trecut
E gândul la suflete moarte
Speranțe și vise de-nceput

E gândul la viață pustie
La mine, la tine, la noi
La tot ce a fost și va fi
E doar un gând nebun
Batjocorit.



luni, 22 mai 2017

Dar daca..

Sunt obosită
De gândurile ascuțite
Ce-mi bântuie nopțile
Născute în întuneric
Dar dacă...

Îmi e foame
De dor pur, pătruns în sânge
De pielea ta masculină
De buzele tale pe mine
Dar dacă..

E secunda infinită
Când îmi strângi mâna
Și eu ma pierd în fericire
Închid ochii și-o savurez
Dar dacă...

Și vreau atunci să-ți povestesc
Fiecare gând pierdut
Și bun și rău și fără sens
Doar să-mi pătrunzi în minte
Dar dacă..

Gândul se repetă și-apare frica
Dar dacă tot ce spun și fac
Devin prejudecăți
și nu-ntelegi ce simt
Că sunt pierdută în gânduri

Dar dacă... O să mă judeci,
Dar dacă .. nu mă-ntelegi perfect
Că tot ce vreau și sper
Ești TU
Dar dacă....



marți, 16 mai 2017

Gandurile zilei (15.05.2017)

Intr-o lume în care totul are o eticheta pe el (în general preț sau prejudecată), în care suntem reduși la stereotipuri, în care ne-am obișnuit ca oamenii să fie altfel decât par, să ne ascundem cicatricile nu doar sub straturi întregi de machiaj (de multe ori nici nu recunoști femeia fara machiaj) ci sub orice forma care arată că suntem perfecți (măști de atitudine), în care suntem mai preocupați de branduri, fițe, vedete, ziare de scandal doar ca să ascundem ignoranța față de realitatea lumii, unde mai rămâne naturalețea?
Suntem atât de preocupați să "dăm bine" încât uităm să fim reali...
Suntem atât de speriați de ce spune societatea încât uităm să arătăm că avem sentimente...
Ne e atât de frică de filtrul critic al societății încât ne afundăm in piese de teatru ...
Evităm să fim noi, să strângem oamenii în brațe, să fim lângă ei orice probleme ar avea, să ne pierdem în lumea și energia celorlalți..
ne e FRICA SA IUBIM, pur, și simplu...
Am UITAT SA FIM OAMENI...

luni, 15 mai 2017

Clipesc

Clipesc și simt
Atinderile de catifea
Respirația profundă
Gâduri șoptite
În noaptea ascunsă.

Clipesc și ascult
Liniștea din suflet
Secunda atipită
De degetele tale
Pe pielea fierbinte.

Clipesc prelung, adânc
Mă pierd în simțire
Uit frica profundă
De dragoste pură
Energie și fericire.

Clipesc în oglindă
Urmărind stropul de sare
Ce se prelinge încet
Pe pielea-nsetată.
E realitate.

Clipesc în neant
Căci știu. E un miraj
Nimic perfect nu există
Devorez fiecare secundă
Până mirajul dispare
Ca un fum în vânt.

Te visez...





luni, 8 mai 2017

Ploua lin

Ploua lin in sertare
In cotloane prafuite
In inimi ascunse
Din amintiri rascolite
De sentimente ambigue.

Ploua lin in noapte
In apasare si-ntuneric
Pe gandurile negre
Pe drumuri sterpe
De amintiri croite.

Ploua lin in lumina
In sperante pierdute
In luciri si clipe
Din marea discordiei
De aripi frante

Ploua lin si rece,
Pe lacrimi, pe suflet
Pe amintiri si sperante
Pe vise constranse
La viata si moarte.

Ploua lin in soare
Pe apa adunata
In curcubeul de lacrimi
Cu zgomote fade
Si vise noi, curate...


sâmbătă, 29 aprilie 2017

Sufletul

Sufletul
O floare fragilă
Născută în mizerie
Crescută cu soare și lacrimi
Bătută de ploaie și gheață
Ascunsă adânc în iarbă
Îndoită mereu de vânt
Privită de speranță
Admirată de departe
Un miraj de vise
Distrusă de timp sau oameni
Ucisă de vreme.
Perenă.
Renăscută cu noi dorințe
Spulberate din nou, și din nou...
De timp și oameni.
Ca un labirint
Fără capăt sau sfârșit


vineri, 28 aprilie 2017

E liniste...

Văd. Simt. Ascult
E liniștea ta
E lumea ta
Impregnată în străfundul universului meu.
Privesc. Înțeleg. Surâd.
Ma văd ca în oglindă
În hotarul de vise
În lumea ta
Adânc prinsă în tornada din inima mea.
Mă pierd. Mă încordez. Îngheț.
E frica nebună
De lumea ta
Coborâtă adânc în infinitatea mea.
Tresar. Simt. Mă pierd
Și fug
În labirint
În abis
În lumea ta
În tine. În mine.
E liniște...

Sursa foto: http://breathy.deviantart.com/

You can do it

At age 23, Tina Fey was working at a YMCA. At age 23, Oprah was fired from her first reporting job. At age 24, Stephen King was working as a janitor and living in a trailer. At age 27, Vincent Van Gogh failed as a missionary and decided to go to art school. At age 28, J.K. Rowling was a suicidal single parent living on welfare. At age 28, Wayne Coyne ( from The Flaming Lips) was a fry cook. At age 30, Harrison Ford was a carpenter. At age 30, Martha Stewart was a stockbroker. Stan Lee didn’t release his first big comic book until he was 40. Alan Rickman gave up his graphic design career to pursue acting at age 42. Samuel L. Jackson didn’t get his first major movie role until he was 46. Morgan Freeman landed his first major movie role at age 52. Kathryn Bigelow only reached international success when she made The Hurt Locker at age 57. Grandma Moses didn’t begin her painting career until age 76. Louise Bourgeois didn’t become a famous artist until she was 78. Whatever your dream is, it is not too late to achieve it. You aren’t a failure because you haven’t found fame and fortune by the age of 21. You can do it. Whatever it is.

PS: preluat de pe online, nu mai stiu sursa

joi, 27 aprilie 2017

E clipa...

E clipa din urmă
ce-aduce în noapte aminte
de vise pierdute,
de temeri și chinuri,
de speranțe fragile.

E clipa de astăzi
ce scutură lin
petale-așternute în straturi
pe cicatrici marcate
în suflete crăpate de neant.

E clipa de mâine
ce aduce frica atrasă
la rang de Rege
și ne lasă în urmă,
în colivii de aur
cu aripile frânte
de dor fierbinte, nestins
de iubire...





miercuri, 19 aprilie 2017

Cand oamenii tac se aud bătăile inimii


Uneori liniștea calma spune mai mult decât 1000 de cuvinte...
Când sufletele vorbesc cuvintele sunt de prisos
Cand oamenii tac se aud bătăile inimii
Iar cand prea multe vorbe sunt spuse, mintea nu mai are pace.

Uneori suntem atâta de preocupați de a vorbi, încât uităm să ascultăm.. liniștea, calmul, vibrația și energia care ne înconjoară


luni, 20 martie 2017

Am obosit

Am obosit să lupt. Să schimb problemele ce mă urmăresc din urmă, să lupt pentru a exista ziua de mâine. Am obosit sa visez că oamenii sunt buni, că problemele de rezolvă și singure, că timpul închide rănile și că totul are o soluție.
Am obosit să văd în jurul meu oameni triști. Să văd măștile celorlalți.
Am obosit sa visez și să sper.
Am obosit sa mă văd pe mine tristă.
Apoi am realizat cât de obosită sunt. Am vrut să dorm și să mă trezesc în altă lume.
Am luat-o complet de la zero. Am găsit o fărâmă de speranță cu care m-am hrănit cu zilele visând la un tort de speranță.
Am închis multe capitole din viața mea. Am deschis altele, cu alte obiective și dorințe.
Am redescoperit frumusețea lumii.
Am descoperit fericirea dată de liniște.

Acuma, uneori mai obosesc iar, că în secunda asta.
Doar că acuma prefer sa beau o cafea tare, să o îndulcesc .. și să mă ridic.
Și să o iau de la capăt. 
Să rezolv problemele, să găsesc soluțiile.
Să întorc zilnic, pagină cu pagină din cartea vieții, zi după zi, secundă cu secundă..



marți, 7 martie 2017



Trăim o infinitate de secunde. Unele mai încărcate decât altele de emoții, de senzații, sentimente... Tot ce putem face este să acceptăm că trec, să încercăm să vedem doar partea buna din cele proaste și să ne amintim cu plăcere de cele bune. Dar trecute.

Altfel picăm intr-un vertigo al amintirilor și viselor...

Oare merita?

luni, 6 martie 2017

Gandul zilei (05.03) Speranta

Ce înseamnă speranța? 
E de fapt un miraj că toate visele devin realitate. Și ca un miraj real ne face să facem pași înainte. Problema e că în drumul spre atingerea propriilor vise uitam sa ne uitam in jurul nostru și să vedem ce oameni extraordinari exista. Doar că noi îi etichetam înainte să apuce sa ne demonstreze asta.
În același timp etichetam oamenii care fac parte din miraj ca persoanele ideale și atunci apare și crunta dezamăgire. 
Oare de ce nu putem să îl vedem pe fiecare așa cum e?



sâmbătă, 4 martie 2017

Ganduri de weekend (04.03)

Poți să te bucuri și fără să fi fericit.
Poți să fi supărat și fără să fi nefericit. 
Poți să te bucuri de viață și fără să te simți împlinit.
Poți să te simți pierdut și totuși să ai tot ce ai putea avea nevoie. 
Sufletul e un amalgam de sentimente. Și totuși, atât de fragil. Dacă aduni doar sentimente negative și uiți de cele pozitive.. îl pierzi. Iar când realizezi că l-ai pierdut, ai și uitat ce înseamnă cu adevărat. 
Totul e schimbat și tot ce poți să speri e să îl găsești din nou... 


Undeva, ascuns într-un cotlon al inimii




luni, 27 februarie 2017

Gânduri risipite (27.02)

Exista persoane în viața fiecăruia care "apar" in diferite momente, fata de care indiferent cat te-ai îndepărta, viața te aduce aproape la momentul care trebuie. De multe ori nu înțelegem initial de ce, poate pentru noi sau pentru ei...
Ne place sa credem că ne controlam singuri viața, dar fiecare greutate sau bucurie vine atunci când suntem noi pregătiți să le ducem.
La fel, fiecare om are importanta lui in momentele decisive din viața noastră dar NICIODATA fericirea noastra nu tine de oamenii din jur, doar de noi insine.
De multe ori ne simțim jigniți, atacați, furioși, dezamăgiți, orgolioși și ne umplem sufletul de frustrări și uitam sa iubim.
Iubirea poate avea diferite forme, de la a iubi un sentiment, a iubi o persoana ca prieten sau dragostea față de un partener (împărtășită sau nu). Întotdeauna iubirea aduce lumina in suflet, indiferent de forma ei.
Trebuie să luăm oamenii din viața noastră așa cum vin ei, să nu mai reflectăm etichete, prejudecăți, vise ale noastre asupra cum vrem să fie ei ci sa ii luam așa, cum sunt în mod real (cel mai greu lucru posibil).
Nu vom fi niciodată fericiți daca nu încercăm să visăm permanent la o zi de mâine mai buna și să ne bucurăm: de timpul petrecut cu oamenii dragi, frumusețea unei flori, a unei raze de soare, un gest făcut cu dragoste sau un gând bun.
Restul, toate vin la momentul potrivit, cu rolul lor. Treaba noastră e sa nu ne fie frica sa luam decizii, să lasam cale deschisa lucrurilor ce vin și să nu privim cu ură la ziua de maine iar fiecare piesa de puzzle se aseaza in timp la locul ei...