Gand nebun

Un gând nebun, adormit pe lespezi
Uitate de lume și timp
Pe-amare timpuri pierdute
În ghearele neantului întins.

Un gând nebun zboară
Prin văi, ape și munți
Prin lumi închise, suflate
De vântul pornit și infinit.

Un gând nebun te atrage
În furtuna cu apă și sare
Cosmar și nopți nedormite
Prin sufletul pierdut, negăsit.

E gândul la liniște și pace
Iubire deșartă, trecut
E gândul la suflete moarte
Speranțe și vise de-nceput

E gândul la viață pustie
La mine, la tine, la noi
La tot ce a fost și va fi
E doar un gând nebun
Batjocorit.

E clipa...

E clipa din urmă
ce-aduce în noapte aminte
de vise pierdute,
de temeri și chinuri,
de speranțe fragile.

E clipa de astăzi
ce scutură lin
petale-așternute în straturi
pe cicatrici marcate
în suflete crăpate de neant.

E clipa de mâine
ce aduce frica atrasă
la rang de Rege
și ne lasă în urmă,
în colivii de aur
cu aripile frânte
de dor fierbinte, nestins
de iubire...