Ganduri de toamna

Iubesc muntii, plini de culoare
De arome-amestecate
De lacrimi inecate de uimire
Imbatati de aer tare
De speranta si dezamagire
De umor sfartecat
De gheare si ironie.
Iubesc muntii care ma-nconjoara
In ceata cu culori de portocala
De scortisoara si lamaie,
De rosu pur si amagire
Iubesc muntii si natura
Visez cu ochii deschisi si nu inteleg
Cum amintirile devin 
O lume abstracta
Cum Gandul la Tine 
Se indreapta
Si incet se-mprastie sub bataie
Sub strat de vant 
Plin de indiferenta 
Si totusi nu dispare.
Esti tot prezent in mintea mea
Ca umbra unei frunze firave de toamna
Ce zboara hai-hui
Dusa de aerul de toamna.
Iubesc muntele si toamna
Si fericirea de sub lacrimi
Ce plang diafanele sperante.