Pagini

luni, 21 octombrie 2013

Neant

Lucește neantul adus de lumină
Ce murmură a faguri de miere
E dulce și-astupă glasul tăcerii
De vis spulberat cu tine si freamăt
Privesc spre adâncul lunii
Cu stropi clipocind in fundal
Sunt stelele ce ma cufundă
În gânduri de dor și tristete.
Te vreau aproape și totusi departe
Te strâng usor la piept
Iar din iluzia unui moment
Pierdut în abisul simțirii

Dispar în neant. Din nou. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.