O floare fragilă
Născută în mizerie
Crescută cu soare și lacrimi
Bătută de ploaie și gheață
Ascunsă adânc în iarbă
Îndoită mereu de vânt
Privită de speranță
Admirată de departe
Un miraj de vise
Distrusă de timp sau oameni
Ucisă de vreme.
Perenă.
Renăscută cu noi dorințe
Spulberate din nou, și din nou...
De timp și oameni.
Ca un labirint
Fără capăt sau sfârșit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.